Dacă ideea de a participa la concursurile de pescuit la feeder vă tentează – indiferent dacă vorbim de concursuri pe echipe sau concursuri individuale – atunci sper ca articolul ce urmează să va folosească, scopul lui fiind ordonarea un pic a lucrurilor care trebuie urmărite in sesiunea de antrenament dar si discutarea despre importanta antrenamentelor înainte de concurs.
Desigur, antrenamentele cu echipa sunt cele mai eficiente întrucât se pot verifica mai multe aspecte simultan, însă un pescar calculat şi metodic poate cere ajutorul unui prieten pescar, poate interpreta ce fac ceilalţi pescari de pe baltă si poate compensa astfel, completandu-si de la altii informaţiile de care are nevoie înaintea concursului. Practic scopul sesiunilor de antrenament este pur şi simplu acela de a determina cat mai rapid cel mai eficient mod de a prinde o cantitate cat mai mare de peşte în intervalul de timp fix al concursului.
Bineînţeles, unele informații pot fi aflate prin cercetare „de la distanţă”, fără a pescui efectiv. Care este specia predominantă în apa respectivă, şi care este specia cu care s-au câștigat concursuri pe apa respectivă? Ce talie medie au peștii, şi ce cantitate se poate prinde pe durata concursului. Care e momeala folosita cel mai des de localnici/obișnuiții locului. Toate aceste le puteți afla discutând cu administratorul apei, paznicii apei, pescarii din zona, sau cercetând informațiile disponibile pe internet.
Ceea ce trebuie să faceţi în continuare este nu doar să pescuiți pe pista de concurs, ci să vă formulaţi un plan al partidei de antrenament.
- Asiguraţi-vă că aveţi echipamentul pregătit. Mulinetele încărcate cu fir de calitate, strune legate, coşuleţe, accesorii, totul trebuie pregătit din timp şi trebuie bine organizat şi aranjat in trusă.
- Stabiliţi de acasă cum se va desfăşura partida : ce nadă veţi folosi, ce abordare (pozitivă – cu nădire masivă iniţială sau negativă – cu nădire minimă), dacă veţi avea un singur vad sau mai multe, etc.
- Alegeţi un loc de pescuit în cadrul viitoarei piste de concurs. Dacă e posibil, căutaţi intenționat să fie un loc cât mai dificil. Fie ca e unul aparent lipsit de structuri, fie că e in mijlocul pistei între alți pescari, fie că știți din alte concursuri că pe standul respectiv nu s-au realizat niciodată cantități însemnate, sau pur şi simplu „citind apa”, este important să vă antrenaţi în condiţii cât mai grele pentru a fi pregătiți de orice la ora concursului. Dacă aveţi posibilitatea de a realiza mai multe antrenamente, nu ezitaţi sa o faceţi.
- Sondaţi cât mai multe locuri. În afara intervalului orar în care are loc concursul, şi in care trebuie să pescuiţi fără oprire, folosiţi restul timpului pentru sondare şi încercaţi să sondaţi mai multe locuri de pe pistă. Realizaţi-vă o hartă mentală a apei . Unde sunt pragurile, ce fel de substrat se regăsește , cat de multa vegetaţie? – toate acestea sunt informaţii foarte utile in ziua concursului, mai ales dacă sunt coroborate cu celelalte.
- Pescuiţi „pe bune”, concentrat 100%, cu o abordare cât mai serioasă. Nu rareori, am văzut concurenţi care puteau realiza un scor mult mai bun, pierzându-şi concentrarea şi atenţia la vârf, culcându-se pe o ureche cum se spune, sau complăcându-se cu câteva capturi. Concursul cere disciplină şi aceasta se educă. Dacă antrenamentul e pe bune, veţi progresa negreşit.
- Rugaţi partenerii de pescuit să pescuiască „pe bune”. Ei vor fi „turnesolul” , gradul de comparaţie , cei care vă vor ajuta să determinaţi de exemplu dacă o nadă dulce e mai potrivită decât un fishmeal. Sau dacă o montura e mai eficientă decât alta.
- Când ajungeţi la aceeaşi oră cu cea la care se opreşte concursul, realizaţi cântărirea dar şi o scurtă analiza a speciilor prinse, şi a dimensiunilor acestora.
- Rafinaţi planul pentru următoarea sesiune.
Dacă aveţi posibilitatea de antrenamente multiple, atunci experimentaţi pe rând in sesiuni dedicate –alegerea echipamentului şi a monturii şi a distanţe la care pescuiţi apoi alegerea nadei si a momelii şi de asemenea cât de mult sunteţi dispuşi să riscaţi. In apele cu densitate mică de crap, acesta poate intra ca un peşte bonus. Unii pescari pot risca mai mult targetând aceasta specie, alții pot juca „la sigur” căutând alte specii, cu densitate mai buna. Gradul de risc este o decizie care ar trebui luata de acasă. La un concurs de 6 ore de exemplu, puteţi decide ca după 2 ore, dacă sunteţi sub media pescarilor pe care ii observaţi în jur, să încercaţi un „la bal sau la spital”. Am văzut multiple concursuri la care un singur peşte sau doi au ajutat un concurent sau altul să prindă podiumul. Dacă participaţi la un concurs pe echipe atunci lucrurile se schimba. La un concurs pe echipe ești obligat să scoţi cel mai bun loc pe care îl poţi obţine, însă mergând pe o abordare sigură. Nu poţi risca totul sau nimic, întrucât poţi costa scump clasarea întregii echipe.
Aşadar, un plan, oricât de prost, e mai bun decât absenţa oricărui plan. Bineînţeles, cum condiţiile de la o zi la alta se schimbă, fiţi mereu pregătiţi să vă adaptaţi.
Fir întins!
Claudiu
Read More
